EU HOTĂRĂSC ACUM CINE și CE SUNT! Doar Eu!

Noi credem că suntem ceea ce alții ne spun că suntem.

De mici copii ni se spune că suntem deștepți — sau, din păcate, că suntem proști.
Și așa ne formăm percepția despre noi.
Începem să facem alegeri bazate pe aceste credințe.

Dacă toată viața ți s-a spus că ești slab, nepriceput, prost — dacă ai trăit mereu în comparație cu ceilalți — îți va fi greu să vezi altceva în tine.

Îți va fi greu să te vezi altfel.
Pentru că asta știi despre tine. Doar asta.

Și apoi, la un moment dat, apare în viața ta cineva care îți spune:
— „Tu ești deștept, puternic, priceput, hotărât, curajos.”

Dar tu nu-l crezi. Crezi că minte.
Că are un interes ascuns.
Că vrea să te manipuleze.
(Sigur vrea ceva și se folosește de cuvinte frumoase...)

Nu ai încredere!
Și este normal să nu ai.
Ai fost rănit. Dezamăgit. Trădat. Respins. Neîndreptățit.

E greu să te deschizi sincerității.

Chiar dacă viața îți vorbește prin oameni care îți spun că ești minunat exact așa cum ești, tu nu crezi.
Nu ai cum să crezi.
Credințele negative sunt adânc înrădăcinate în mintea ta.

Vrei întotdeauna să demonstrezi că ești bun, că poți, că știi —
...ca să-i convingi pe ceilalți de contrariul a ceea ce cred despre tine.
Să le schimbi părerea.
Să te valideze.

Dar vine o zi...
O zi în care te hotărăști să „faci curățenie” în percepția altora și te întrebi:

„Oare chiar așa sunt?
Sunt eu cum mă văd ceilalți...
...sau sunt așa cum aleg EU să mă văd?”

Și încet-încet, descoperi că nu ești ceea ce văd ceilalți în tine.
Tu ești ceea ce alegi TU să vezi în tine.

Nu mai vrei să mulțumești pe nimeni.
Vrei să te mulțumești doar pe TINE.

Gata. Ai obosit.

Și ziua aceea devine începutul unui nou drum.
Un traseu al Prețuirii de Sine. Al Iubirii de Sine. Al Încrederii în Sine.

Cum te vezi TU este ceea ce contează.
Cum te văd ceilalți vorbește despre ei —
…despre proiecțiile lor asupra ta.

Și, în sfârșit, spui cu putere:

„EU HOTĂRĂSC ACUM CINE ȘI CE SUNT.
DOAR EU!”